Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii de Bobotează

Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii de Bobotează

Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii de Bobotează

Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii de Bobotează. În fiecare an, pe 6 ianuarie, biserica noastră creştin-ortodoxă sărbătoreşte Botezul Domnului, sau Boboteaza, zi care marchează şi sfârşitul sărbătorilor de iarnă.
De obicei, în această perioada ar trebui să fie foarte frig, ger chiar, de să „crape pietrele”, care sa justifice expresia „gerul Bobotezei”. Boboteaza este una dintre cele mai mari sărbători înainte de Paște.
Tradiţia spune că Bobotează este momentul când cerurile se deschid. Îngerul păzitor dezvăluie tinerilor care le este norocul şi ursita în dragoste.
Citește și: Boboteaza – Botezul Domnului
Fetele care doresc să îşi viseze ursitul trebuie sa „fure” sau să accepte de la preot un firicel de busuioc sfinţit. Se spune că dacă îl vor ține în sân sau îl vor pune sub perna înainte de a adormi, dar şi dacă postesc şi se roagă Sfântului Ioan în ajun de Bobotează, îl vor vedea in vis pe cel cu care le este hărăzit să se căsătorească.
In ziua de Boboteaza are loc sfințirea apei, in timpul slujbei de Iordan. Pregătirea acestui moment se face, și astăzi, cu multă atenție, in fiecare comunitate. Locul de desfășurare a slujbei se alege împreună cu preotul satului, de obicei într-un spațiu mai larg – unde să fie cel putin o fântână -, în imediata vecinătate a unei ape curgătoare, în gospodăria unui om sau in curtea bisericii.
Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii de Bobotează. În fiecare an, pe 6 ianuarie, biserica noastră creştin-ortodoxă sărbătoreşte Botezul Domnului, sau Boboteaza, zi care marchează şi sfârşitul sărbătorilor de iarnă.
foto:unica.ro
Pentru acest moment se aduce apa, care se punea în vase mari de lemn și, tot acum, se taie, la râu, o cruce mare de gheață. În jurul acestei cruci sau in jurul crucii care se afla in mod normal in curtea bisericii, se desfășoară întreg ceremonialul religios, la care participă toată suflarea comunității.
După slujbă de sfințire a apei, transformată în agheasmă, fiecare sătean își ia apa sfințită în vasele de lemn sau de sticlă cu care a venit de acasă. Pe drumul de întoarcere ei strigă „Chiraleisa”- pentru belșugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului și pentru creșterea cât mai mare a cânepii – și toarnă câte puțină agheasmă în toate fântânile întâlnite în cale.

Odată ajunși acasă, oamenii sfințesc cu agheasma șura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livadă, casă și interiorul casei.

Lasă un răspuns