A-mi pare rău l-a limba română!

A-mi pare rău l-a limba română!

Ieri a fost ziua limbii române. Pe mulți, dacă i-ai fi întrebat alaltăieri despre limba română, te-ar fi surprins cu răspunsul: „Da` cine-i cucoana?”.

Ne place, de fiecare dată, să ieșim în evidență. De cele mai multe ori chiar și atunci când suntem pe lângă subiect. Chestia asta cu confirmarea are un impact definitoriu pentru creșterea stimei de sine, chiar și atunci când ne facem de râs. Nu știu dacă vă mai aduceți aminte de atentatul de la Charlie Hebdo din 2015. Facebookul s-a umplut de coveruri și fotografii de profil cu mesajul „Je suis Charlie”. Google a fost luat cu asalt de întrebarea: „Cine este Charlie Hebdo?”. Sunt convins că 90 la suta din cei care și-au actualizat starea vrând să fie empatici cu drama celor de la revista de satiră Charlie Hebdo habar n-aveau despre existența ei și majorității i-a scrâșnit printre dinți întrebarea: „Who the fuck is Charlie?”.

Povestea s-a repetat și-n cazul nenorocirii de la Notre Dame. „Je suis Notre Dame” a devenit brusc laitmotivul acelor săptămâni. Băi frate, ziceai că toți au citit cel puțin o dată Cocoșatul de la Notre Dame. Hugo exalta de bucurie, acolo unde o fi, că românii sunt solidari cu Notre Dame.

Revenind la limbile noastre, ieri goagălul s-a închis iar la căutări de citate despre limba română. Aproape toți politicienii au serbat limba română în felul lor. Ba cu citate din Nichita, ba cu citate din Slavici, ba cu definiții din DEX. Unii au fost cu autostrăzile, alții cu liberalismul, alții cu justiția. La câteva din postări, chiar de ziua limbii române, s-au mai strecurat și greșeli. Insesizabile ochiului utilizatorului de rând. Dacă ți-ai permis să faci vreo observație celor care au greșit, automat ți s-a umplut frigiderul de la fanii politicienilor care au comis-o. Era firesc, doar a fost ziua limbi(i)lor. Mai norocoși au fost cei de la Ambasada Suediei care au postat un test de limbă pe pagina lor de socializare. Întrebarea suna cam așa: „Vouă cât va venit factura la lumină?”. Răspunsurile au fost în funcție de consumator. Foarte puțini au răspuns însă și-n calitate de consumator de limbă română.

Așadar, a-mi pare rău l-a limba română. Vremurile în care limba era o comoară au cam apus. Cu ce te ajută să vorbești și să scrii corect într-o lume în care nu se mai ține cont de acest aspect. Mai mult, dacă îndrăznești să corectezi pe cineva, te alegi cu o cantitate substanțială de hate. Am zis hate?! Ah, despre englezismele din vocabularul unora vom vorbi altădată. Până atunci, nu uitați că despărțirile dor, nu-i așa „frumoas-o”(limba română)?

Lasă un răspuns