La vremuri noi, tot noi, tovarășii
După felul în care au administrat țara, se pare că cei mai mari dușmani ai poporului român au fost în ultimii ani politicienii.
Dacă în ’90 am ales, manipulați fiind, la conducerea țării niște personaje provenite din eșalonul doi al Partidului Comunist, persoane în marea lor majoritate lipsite de conștiință națională, începând din 2000 încoace am ales numai din prostie oameni politici și mai mediocri ca în vremurile de început ale democrației românești. Dacă eșalonul doi n-ar fi pus mâna pe putere, și aici fac referire la oameni politici care înainte de ’90 nu-și găseau locul în Adunarea Națională pe la plenarele de partid, cel mai probabil din cauza incompetenței, puteam avea un început extraordinar ca țară, imediat după Revoluție. Am fost singura țară care și-a plătit datoria externă, plus că reușiserăm să credităm alte state cărora nu le-a mai cerut nimeni banii înapoi nici până în zilele noastre, iar noi, cetățenii de rând, ne întrebăm de ce? Am sperat că după ce Traian Băsescu l-a ridiculizat pe Năstase, în campania prezidențială din 2004, cu celebra replică: „Ce blestem o fi pe poporul ăsta să aleagă între doi comuniști, măi, Adriane?”, lucrurile se vor schimba. N-a fost să fie și noi tot de comuniști am avut parte în următorii ani. Sau, mă rog, de eșalonul doi și trei din fostul P.C.R.
Citește și: Țin cu dinții de pensiile speciale!
Efectiv toată munca acestui popor a fost distrusă, pe motivul că, fiind o creație a Comunismului, nu era bună și răul trebuia tăiat de la rădăcină.
România noastră practic a fost ruptă în două, partea de sud și est, care a mers în continuare pe mâna „eșalonului doi”, acei comuniști refuzați înainte de ’89, numărându-se printre cele mai sărace regiuni din Uniunea Europeană, și România Nouă, deschisă Occidentului, unde cetățenii au ales oameni implicați, profesioniști, care la rândul lor au dezvoltat orașe europene gen: Cluj-Napoca, Timișoara, Arad, Oradea și, de ce nu, în ultimii ani – Reșița.
Calitatea vieții, stilul de viață, nivelul de trai, de dezvoltare și de atractivitate al unei comunități trebuie să fie prioritate strategică pentru orice politician sau edil implicat.
Din păcate, când vedem cine sunt formatorii de opinie din prezent atât la nivel național, cât și la cel județean, ne întrebăm dacă nu sunt tot acei comuniști frustrați sau tineri cumpărați și crescuți tot de ei, care ne dau lecții de viață, de administratie, de proiecte pentru dezvoltare, dar din păcate, când au fost la putere, au devalizat și au promovat incompetența la nivel de artă.
Domnilor nu mai aruncați cu noroi, acceptați că cetățenii v-au taxat, s-au săturat de voi, mortul de la groapă nu mai poate fi întors, nu o să vă mai voteze nimeni! Un sfat… ciocu` mic!
