Germanii au cucerit Caransebeşul. Prin cultură…
Cu ocazia „Decadei Culturii Germane în Banatul Montan”, la Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute expoziţia de artă plastică intitulată „75 de ani de la deportarea germanilor în fosta URSS”.
Preşedintele Forumului Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin, Erwin Josef Ţigla, a vorbit despre faptul că, în luna ianuarie 1945, din Caransebeş au fost deportaţi etnici germani apţi de muncă în îndepărtata Uniune Sovietică, săptămâni întregi aceştia fiind transportaţi în aşa-numitele bou-vagoane, până în zona Doneţk. De pe teritoriul actualului judeţ Caraş-Severin au fost deportaţi peste 10.000 de etnici germani, din care 10 la sută şi-au pierdut viaţa acolo, ultimii revenind pe meleagurile cărăşene în luna decembrie a anului 1949.
Expoziţia, care rămâne deschisă timp de două săptămâni, reuneşte lucrări care au fost concepute şi realizate cu prilejul comemorării celor 75 de ani de la începutul operaţiunii de deportare, eveniment găzduit de Reşiţa în luna ianuarie, urmând ca, de la Caransebeş, această expoziţie să plece şi în alte localităţi, atât din ţară, cât şi de peste hotare.
Autorii lucrărilor expuse la muzeul din Caransebeş sunt Doina şi Gustav Hlinka, precum şi Viorica Ana Farkas, membri ai Cercului de creație plastică „Deutsche Kunst Reschitza”, George Molin și Marianne Florea, membri ai Cercului de sculptură „Jakob Neubauer”, ambele ale Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, și Michael Messer (Sânmartin/Banat, astăzi Augsburg/Germania). Despre lucrările din expoziţie au vorbit artiştii Ana Farkas şi Gustav Hlinka, prezenţi la eveniment.
„Această operaţiune trebuia executată între 10 şi 20 ianuarie 1945. Din Caransebeş, în prima fază, 223 de persoane au fost adunate în vederea deportării, dintre care 148 din oraş şi 75 din Caransebeşul Nou. Drama este cunoscută. Mai trebuie spus încă ceva şi despre efectele asupra economiei naţionale din această parte de ţară. Imediat după ce au fost adunaţi etnicii germani din Reşiţa, cu vârsta de până la 45 de ani bărbaţii şi 40 de ani femeile care nu aveau copii mici pe care trebuiau să-i alăpteze, Uzina Constructoare de Maşini a rămas fără forţă de muncă bine calificată. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Caransebeş, cei mai mulţi lucrând la fabrica de la Balta Sărată. Mulţi dintre ei s-au întors în 1949, dar mai e de spus un lucru aici. Chiar dacă unii s-au întors în ţară mai repede, după un an sau doi, pedeapsa continua şi în România. S-au creau două lagăre, unul pentru deţinuţi politici de la Târgu Jiu, şi un altul la Slobozia. Acolo au fost duşi şi împărţiţi pentru diferite munci etnicii germani din toată ţara”, a spus Constantin Brătescu, fost director al Direcţiei Judeţene a Arhivelor Statului.
Cu acest prilej, Erwin Josef Ţigla le-a înmânat lui Dacian Rancu, managerul muzeului caransebeşean, şi lui Constantin Brătescu diplome şi medalii comemorative legate de acest eveniment.
Sub acelaşi generic, „Decada Culturii Germane din Banatul Montan”, în aceeaşi zi a avut loc la Galeria de Artă „Corneliu Baba” a Casei de Cultură „George Suru” din municipiu şi expoziţia de artă plastică intitulată „Reşiţa – 249”.
Pe simezele galeriei s-au aflat lucrări realizate de Elza Kaba şi Angelica Chici din Jimbolia, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiş, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina şi Gustav Hlinka, Eleonora şi Gabriel Hoduţ, Sandra Leila M., Gheorghe Molin, Maria Tudur şi Tatiana Ţibru, din Reşiţa, Luciana Cristina Ionescu din Bucureşti, Lia Popescu şi Reghina Ţîrnoveanu din Timişoara, şi Nik Potocean din Bocşa.
Preşedintele Forumului Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin, Erwin Josef Ţigla, le-a vorbit celor prezenţi despre faptul că anul viitor, în data de 3 iulie, Reşiţa va sărbători 250 de ani de industrie.
„Toată populaţia Banatului de Munte a avut de învăţat de la etnicii germani, cum să-şi ordoneze casa, cum să-şi cinstească trecutul şi prezentul, şi cum să-şi prefigureze viitorul… Au învăţat cum să aibă respect faţă de credinţă. Nu sunt în măsură să mulţumesc eu în numele lor, dar o fac personal, pentru că am trăit printre nemţi, iar când m-am dus în Moldova, mama nu m-a mai recunoscut… Atât de tare am fost marcat de ei”, a spus managerul Casei de Cultură, Ioan Cojocariu.
La rândul său, Constantin Brătescu a evocat trecutul cultural al Reşiţei, amintind de întâlnirile cenacliştilor din cele două oraşe.
În semn de apreciere pentru buna colaborare dintre cele două instituţii, Erwin Josef Ţigla i-a înmânat lui Ioan Cojocariu o diplomă şi o medalie comemorativă din partea Forumului Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin.
Cosmin VLAD
